Suntem într-o perioad? de mari fr?mânt?ri, o perioad? în care pare s? fie greu s? ne în?elegem unii cu al?ii, o perioad? în care Umbra din noi iese la suprafa??, poate mai mult decât de obicei.

E?ti pro ceva, e?ti împotriva mea! Emitem judec??i, chiar înainte de a con?tientiza acest lucru. Creierul nostru ne-o ia înainte ?i încadreaz? percep?ia noastr? asupra unei persoane, a ac?iunilor acesteia, unui moment sau a unei experien?e în tiparul nostru de gândire.

Atunci când judeci pe cineva o faci conform valorilor tale interioare, a educa?iei, principiilor, credin?elor, dogmelor, cutumelor, ?abloanelor tale mentale. Lucruri de care de cele mai multe ori î?i sunt cunoscute doar ?ie. ?i se pare normal s? judeci cuvintele sau faptele cuiva dup? o lege cunoscut? doar ?ie? Cu ce sunt ale tale mai corecte decât ale altora? Cine le d? valen?a de bine-r?u, acceptabil-inacceptabil?

Când judec?m îi încadr?m pe ceilal?i în ?ablonul nostru. Îi aducem la nivelul nostru. ?i ajungem precum în Patul lui Procust.

Patul lui Procust este un simbol al gândirii limitate, al practicilor abuzive, al încadr?rii în tipare prestabilite. Patul lui Procust (personaj din mitologia greaca) reprezint? un pat în care eroul/personajul trebuia s? se încadreze perfect. Dac? era mai mic/scund – era întins/lungit pân? la dimensiunea patului, dac? era mai înalt/lung era scurtat – i se t?ia din picioare.

Auto-observarea este prima etap? în autocunoa?tere. Este în puterea noastr? s? vedem când îi judec?m pe ceilal?i. ?i atunci când ne-am observat judecând, s? ne oprim, s? ne spunem STOP! F?când acest exerci?iu de întoarcere c?tre sine atunci când ne surprindem judecând ajungem s? în?elegem c? exact ca ?i noi, fiecare om are dreptul s? fie el însu?i!

Dac? accept?m c? fiecare dintre noi este o oglind? pentru cei cu care interac?ioneaz? ?i c? în aceast? oglind? vedem ceea ce ne este greu sau nu putem s? vedem la noi, atunci am putea mul?umi semenilor no?tri pentru c? ne ajut? s? ne con?tientiz?m r?nile ?i dizarmoniile.

A?a se face c? în interac?iunea cu unii oameni iese la suprafa?? mânia, cu al?ii triste?ea, furia, neputin?a, falsitatea, orgoliul, etc. Fiecare poate oglindi/reflecta doar ce se afl? în interiorul s?u.

Furia din interiorul t?u nu poate fi reflectat? de cineva care este calm. Dar dac? persoana din fa?a ta este aparent calm? pentru c? a reu?it s?-?i în?bu?e furia, s? o ?in? sub control, atunci este posibil ca echilibrul fragil s? dispar? în contact cu furia ta. A încerca s? fi calm, nu este acela?i lucru cu a fi calm.

Oglinda poate ar?ta doar ceea ce este în fa?a ei. ?i dac? oamenii sunt oglinda în care ne reflect?m/privim/vedem de ce c?ut?m s?-i aranj?m pe ei, s?-i îndrept?m, s?-i aducem în zona noastr? de confort?

Fiecare dintre noi ne privim în oglind?, diminea?a când ne trezim, înainte de a ie?i din cas?, nici nu-i important când ?i de ce. Important este, îns?, faptul c? niciunuia dintre noi nu i-a trecut prin cap s? pieptene oglinda când a constatat c? imaginea reflectat? în ea nu-i place. Ci s-a aranjat pe el. Atunci de ce facem altfel cu oamenii? Doar pentru c? sunt oglinzi vorbitoare? Doar pentru c? ne r?spund?

În acest context întreb?rile se schimb?:

  • De ce m? deranjeaz? pe mine ce face cel?lalt?
  • Ce m? ajut? cel?lalt s? v?d la mine?
  • Ce am de con?tientizat din aceast? interac?iune?
  • Ce am de înv??at de la aceast? situa?ie?
  • Care este mesajul acestui om pentru mine?
  • Ce pot s? fac pentru mine?

Astfel v?zând lucrurile pot s? m? v?d în oameni ?i evenimente, pot s? fac con?tientiz?ri ?i s? schimb acele lucruri cum cred de cuviin??. Pot s?-mi pun întreb?ri, pot s? caut solu?ii. Pot s? m? îndrept c?tre mine. Pot s? m? cunosc pe mine. Pân? la urm? totul este cu mine, despre mine ?i pentru mine. Iar aceast? minunat? c?l?torie numit? Via?? este despre cunoa?terea de sine.

Ilustrul gânditor german Johann Wolfgang von Goethe spunea acum câteva sute de ani:

Caut? la tine ce nu-?i place la mine”.

R?spunsul este în noi!

Sursa: www.artpsy.ro

Similar Posts